Femeile, eroinele zilelor noastre :)

Hm..."Femeile,eroinele zilelor noastre"...Un titlu bun, trebuie sa recunosc ca ma simt foarte bine in pielea de eroina, si de ce nu, in pielea de femeie. Dar oare toate ne simtim asa? Cam greu de crezut...
21 de ani...ma gandesc oare ce face o fata la 21 de ani, Pai ce sa faca....merge la facultate, merge la intalniri, in cluburi, dicoteci, baruri...se ditreaza, gaseste masa pusa cand ajunge acasa, gaseste patul facut, mami si tati ii dau bani de shoping...(uitasem sa adaug si asta la lista de mai sus),etc...fleacuri, nimicuri, distractie, mult, putin...cine stie?
Dar cand la 21 de ani viata te izbeste cu toata puterea in greutatile ei, cand faci un pas si deja simti ca ai cazut si nu ai de ce sa te agati...atunci ce faci? Multe ar renunta la o lupta la care nu ar face fata...dar eu nu. De ce?Pentru ca sunt o luptatoare....pentru ca m-am nascut o luptatoare...
Ce fac eu la 21 ani? Foarte putin din ce fac celelalte "domnisoare" de varsta mea. M-am angajat cu norma intreaga...sunt de meserie mama, sotie,prietena...Si nu orice fel...am inceput sa fac practica inca de pe cand aveam 18 ani...cadou frumos de majorat. Nu...nu moartea mamei, ala a fost cel mai urat si dureros moment al vietii mele...ci momentul in care am aflat ca inauntrul meu se afla un sambure de viata. Sambure care crestea cu fiecare zi ce se scurgea din clepsidra vietii mele, sambure care crestea zi de zi in banca de la scoala. Sambure care se facea din ce in ce mai mare, si care era tare neascultator....nestiind micutul ca trebuie sa stea ascuns, pentru ca eu sa reusesc sa-mi urmez cursul obisnuit al zilelor.
Dar am mai spus...sunt o luptatoare...nu...nu ma laud, doar spun adevarul. Altfel cum as fi avut curajul sa dau piept cu lumea, cum as fi putut sa le dau veste ca am castigat la loterie? Cum altfel decat infruntandu-i pe multi dintre ei? Uite de asta sunt luptatoare....de asta sunt eroina.
A trecut....samburele a devenit un mic copilas, cu care am facut cunostinta la scurt timp...si cu care mi-am inceput munca.
Cum spuneam...de atunci m-am angajat cu "acte in regula". Si cred ca am facut fata destul de bine la toate misiunile si la toate provocarile...si la fel voi face si in continuare. Pentru ca sunt femeie...pentru ca femeile stiu intotdeauna ce vor, pentru ca suntem luptatoare, pentru ca suntem neinfrante.
Barbatii.....Nici macar nu stiu cum e sa fii mama, sotie, casnica, iubita, prietena...toate personajele care se contopesc intr-unul singur in noi: FEMEIA
Dupa parerea multora din ei, noi nu suntem altceva decat "niste nulitati simpatice".Draga domnule Emil Cioran, imi pare rau sa te dezamagesc, suntem mult mai mult de atat...ceva la care voi, barbatii, nu veti ajunge niciodata. Sa va vad pe voi cum calcati, spalati, gatiti, aveti grija de copii, ii duceti la gradinita, scoala, spectacole, jocuri, plimbari...mergeti la servici (si aici ma refer la gama larga de activitati muncitoresti pe care le-a facut vreo femeie pana acum...si sunt muuulte), va ingrijiti, etc, etc, etc.
Hahaha....v-am gasi ascunsi dupa un dulap, sau sub o masa plangand in pumni ca nu faceti fata provocarii....De ce? Pentru ca sunteti slabi, pardon, nu as vrea sa va jignesc...dar oricum sunteti mai slabi decat noi.
Uite de asta sunt eu eroina....pentru ca le fac, nu pe toate, desigur, dar am timp...pentru ca draga concubinule, sot, iubit, si prieten al meu....nu stii cat de mult ma doare cand ma subestimezi. Habar n-ai cum se zvarcoleste demonul in mine, cand tu spui ca nu am facut nimic. Sau cum? Eu nu am dreptul la o zi de relexare? Se pare ca nu....se pare ca trebuie sa stau toata ziua sa pazesc aragazul...nu cumva sa se astearna un firicel de praf pe el. Hmm....ai putea macar sa iti tii gandurile impotriva femeilor pentru tine, sa nu le mai aud si eu. Pentru ca nu tu schimbi copilul, nu tu ii dai de mancare, nu tu gatesti (decat foooarte rar) zi de zi, speli, calci, freci, uiti sa mananci....etc
Dar in schimb tu stii sa vorbesti...muuult si prost. Cateodata chiar jignitor. Pai cum sa imi spui draga "ce ai facut azi? Ca eu nu vad nimic" Am sa pun in aplicare un plan...am citit o povestioara draguta care m-a amuzat...sa vad atunci daca vezi vreo schimbare.Dar cu siguranta nu vei vedea,pentru ca esti ocupat cu altele,si esti prea misogin ca sa ma iei in seama.
Oare cand…voi, barbatii, veti recunoaste ca depindeti de noi? Ca noi ne aflam in spatele fiecarei actiuni a voastre? Ca noi, FEMEILE, suntem imboldul si motivul vostru de a trai? Fara FEMEI, voi ati ajunge doar niste nulitati…si deloc simpatice.
Asa ca e timpul sa recunosti, draga masculule, ca suntem eroine, ca suntem tot ce aveti voi mai de prêt, ca ar trebui sa va ganditi de doua ori inainte de a ne umple capul si a ne jigni cu misoginismul vostru incurabil, ca ar trebui sa ne respectati mai mult si sa va inchinati in fata noastra ca la niste zeitati.
Da…sunt mandra ca sunt FEMEIE, o femeie puternica, chiar foarte puternica…care in ciuda faptului ca a fost trantita in viata prea timpuriu, stie sa isi faca “meseria” foarte bine, si cu mare placere. O femeie-copil care se respecta, in ciuda faptului ca nu e tot timpul respectata, care se uita in oglinda si zi de zi e mai frumoasa, mai feminina, mai iubitoare, mai sincera si mult mai zambitoare...acel zambet rapitor care pe voi va cucereste in cateva secunde....asta sunt eu...asta suntem noi...
Am sa inchei spunand doar atat....
Femeia e un trandafir... Pe lîngă petalele ce te minunează, parfumul ce te îmbată, forma ce te lasă încremenit... Femeia e şi spini... Care te străpung pînă la sînge. O combinaţie a iubirii şi durerii, al frumosului şi neatinsului, realitate şi ficţiune...